" La Dunăre îmi e aproape, / Să văd albasrul pe-al său val. / Trupul sălciilor plecate, / Din amurgul stins la mal. / În vara sau în toamna pastelată / Cu visu-mi curgător din doruri; Răsfrânta-mi lacrimă se-arată / În cuvinte și-n PASTELURI "
CONSTANŢA ABĂLAŞEI - DONOSĂ
" MOTTO " să- ţi aparţin cu tot ce am cu trup,cu lacrimă,cu floare strălucitoare stea din galaxie, tăcerea ta ,o cât mă doare imi eşti poemul meu dorit din privirile- ţi tot măsurate asemeni Dunării ţi- s ochii te voi iubi, până la moarte...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu