" La Dunăre îmi e aproape, / Să văd albasrul pe-al său val. / Trupul sălciilor plecate, / Din amurgul stins la mal. / În vara sau în toamna pastelată / Cu visu-mi curgător din doruri; Răsfrânta-mi lacrimă se-arată / În cuvinte și-n PASTELURI "
CONSTANŢA ABĂLAŞEI - DONOSĂ
........* În Brăila...vezi străzi drepte ca petalele simple ale unei flori.O Dunăre măreaţă ce dă un farmec nespus, precum farmecul unei amfore străvechi, patinată vinetiu. Mai vezi Bărăganul nostru pârjolit uneori de seceta soarelui cumplit , Bărăgan iubit, nu numai că este brăilean, ci şi pentru cuminţenia şi hărnicia lui. Din timpuri stăvechi, oamenii se înfruptă din rodul său, grâul , monumentul vieţii *......